Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 9

Prin urmare, părinţii cei buni şi evlavioşi, dacă ţin la buna întocmire sufletească şi trupească şi fericirea iubiţilor lor copii, trebuie să-i imite pe acei oameni care, dorind să îmblânzească animale sălbatice şi fiare, merg de le iau cu meşteşug şi grijă din vizuinile lor de cum s-au născut, când sunt încă plăpânde şi micuţe. Şi ducându-le la casele lor, le îmblânzesc în felurite chipuri. Şi le deprind să joace diferite jocuri. Şi astfel, după ce au crescut, îi ascultă lesne, fără nici o împotrivire. Ori trebuie să-i imite pe agricultori şi grădinari care, dacă doresc să transplanteze vreun pom ori vreo legumă, le răsădesc degrabă, cât sunt încă mici şi plăpânde, ca să prindă lesne rădăcină bună şi viguroasă. Şi astfel, şi pomul şi leguma, îngrijite şi stropite, se înrădăcinează şi cresc şi dau rod frumos la sorocul lor[27].

Astfel, aşadar, şi aceştia, ca nişte buni şi evlavioşi părinţi, care ţin la dezvoltarea sufletească şi trupească a dragilor lor copii şi odrasle, trebuie, în cea dintâi şi fragedă vârstă a lor, când sunt micuţi, necopţi şi docili, îndată după înţărcare, să-i deprindă cu purtări frumoase şi creştineşti. Şi atât taţii, cât şi mamele să se abţină de la acele mângâieri, alinturi şi sărutări fără rost. Şi, când plâng mult, să-i mai şi cârpească câte o dată şi să le reteze pofta de răsfăţuri şi să nu-i ia în seamă.[28] Iar când văd că se întristează mult din pricină că-i nesocotesc şi că sunt pe punctul să se îmbolnăvească, să-i ia de îndată în braţe şi să-i  mângâie cu măsură[29]. Însă, şi atunci, cu sobrietate şi reţinere. Iar apoi, din nou, puţin câte puţin să nu le mai ia în seamă inconştientele dorinţe, procedând când aşa, când altminterea.

Şi, de asemenea, când astfel de părinţi merg la biserică, se cuvine să-i ia împreună cu ei şi pe copiii lor, ca să înveţe şi ei să-şi facă semnul crucii şi primele metanii. Iar după săvârşirea slujbei, luându-i în braţe, să le arate icoana Domnului Cristos şi a Născătoarei de Dumnezeu, cinstita Cruce şi icoanele celorlalţi sfinţi, spunându-le şi numele lor. Că, adică: „uite, copile, asta e icoana Domnului nostru Iisus Cristos!” ; „asta e icoana Preasfintei lui Mame, Fecioara Maria!”; „asta e Crucea Domnului, pe care a murit pentru noi!”; „icoana asta e a sfinţilor Arhangheli ori Conducători de cete!”; „asta e a Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan!”; „asta e a sfinţilor Apostoli Petru ori Pavel”; „ori a altui Evanghelist”; „asta e a cutărui sau cutărui sfânt Martir!” „asta e a cutărui sau cutărui Profet!”; „asta e a cutărui ori a cutărui Ierarh!” ; „şi asta a cutărui sau cutărui Sfânt!”. Şi să le spună totodată : „închină-te lor, copile, ca să te sfinţeşti!”. De asemenea, iarăşi, seara, dimineaţa şi la amiază, să-i deprindă să-şi facă rugăciunea, închinăciunile şi metaniile până la pământ, zicându-le: « Spune, copile: „Doamne Iisuse Cristoase, miluieşte-mă!” sau „Doamne, miluieşte!” sau „Marie a Iisusului meu!” ». Să-i ducă, de asemenea, adesea la şcolile publice, acolo unde se află învăţători vrednici şi să stea împreună cu ei câte vreo oră, până ce se obişnuiesc, iar apoi să-i ducă înapoi la casele lor.

 

[27] Matei 21, 41; Psalmul 1, 3       [28] Evrei 12, 9-10       [29] 2 Corinteni 2, 6-8

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=9