Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 7

Iată de ce, tot omul, oriunde s-ar găsi el în lume (şi mai cu seamă creştinul), trebuie, ca făptură a lui Dumnezeu, să aibă <în primul rând> credinţă dreaptă, iar în al doilea rând, <să săvârşească> fapte bune, aşa cum îi porunceşte oricărui om legea dumnezeiască. Căci, după cum spune Apostolul Iacov, credinţa singură, fără fapte bune, moartă este[12]. Şi, invers, faptele bune, fără credinţă, moarte sunt[13]. Căci una şi celelalte sunt legate între ele. Şi dacă sunt despărţite, dispar şi una şi celelalte. De aceea, pe bună dreptate zice şi dumnezeiescul Hrisostom: „viaţa păcătoasă rodeşte dogme păcătoase şi, invers, dogmele păcătoase rodesc viaţă păcătoasă”.[14] Şi dacă aşa este (cum şi este) atunci cine poate să se mântuiască ? Căci, astăzi, după cum limpede se vede, cea mai mare parte a lumii, în afară de creştini, în rătăcire şi întuneric se găseşte.[15] Mă gândesc la feluritele erezii şi la lipsa de evlavie! Şi iarăşi, dintre creştini, cei mai mulţi, după cum spune dumnezeiescul David, ne-am rătăcit, ne-am păcătoşit! Şi rari sunt cei care fac ce e bine ori ce e cinstit, rari![16]

Dar întrucât Dumnezeul tuturor, din iubire de oameni, om s-a făcut şi a pătitmit atâtea, până şi crucificarea şi moartea[17], ca să-l elibereze pe om din rătăcirea lui[18], şi altceva nu vrea şi nu cere de la el decât să aibă credinţă dreaptă într-însul, Unul, singurul adevărat Dumnezeu, în trei ipostasuri, şi să păzească toate poruncile dumnezeieştii Lui legi[19], şi în viaţa de acum să aibă parte de harul Lui, iar în cea viitoare de veşnicele Lui bunătăţi să se bucure întotdeauna, de aceea, zic, acela care este cu adevărat creştin şi ucenic al lui Iisus Cristos trebuie să-L imite pe El, singurul adevărat şi iubitor de oameni Dumnezeu, care atâtea şi atâtea a pătimit şi a îndurat pentru mântuirea lui, a omului. Şi, văzând primejdia şi nenorocirea fraţilor lui, ca un iubitor de fraţi, să dea o mână de ajutor fraţilor lui şi să-i sfătuiască, atât prin viu grai, cât şi prin scrieri, arătându-le cu ce mijloc şi în ce fel poate să dobândească mai uşor omul amintita mai sus desăvârşită evlavie faţă de Dumnezeu şi virtute ![20] Căci, fără de acestea două, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu[21].

 

[12] Iacov 2, 17       [13] Romani 4, Galateni 3, Evrei 11       [14] P.G. 51, 252       [15] 1 Ioan 5, 19       [16] Psalmul 13, 1,3; Psalmul 52,  2,4       [17] Romani 5, 8       [18] 1 Ioan 3, 8       [19] Ioan 17, 3       [20] 2 Tesaloniceni 2, 15       [21] Evrei 12, 14

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=7