|
Page 3Prin toate trăsăturile caracteristice mai sus enumerate, pareneza lui Vasile I către fiul său Leon se încadrează, desigur, armonios în ceea ce Paul Lemerle numea „primul umanism bizantin”[1], în marea Renaştere culturală din vremea dinastiei macedonene. În acelaşi timp însă, tocmai vasta cultură dovedită de autorul acestei pareneze, vădita lui familiarizare cu valorile şi conceptele „paideii” clasice, eleganţa şi rafinamentul stilului lui retoric i-au determinat pe bizantinişti să pună la îndoială faptul că opera ar fi fost scrisă cu adevărat de însuşi Vasile I, vrednic oştean şi abil politician, luminat şi bineintenţionat protector al dezvoltării literelor, dar om de origine modestă, cu o formaţie şcolară mai curând precară. S-a emis ipoteza că pareneza, concepută desigur în spiritul aspiraţiilor lui, a fost doar atribuită împăratului şi că autorul ei real ar fi unul dintre oamenii de cultură pe care el i-a preţuit şi încurajat, cel mai probabil strălucitul patriarh Fotie (858-867 şi 877-886), prototipul umanistului bizantin din toate timpurile, bibliofil pasionat şi, nu în ultimul rând, preceptorul lui Leon[2].
[1] Cf. Paul Lemerle, Le premier humanisme byzantin, Paris, 1971
[2] Cf. Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des Oströmischen Reiches (527-1453), München, 1897, p. 457-458. Vezi acum şi Herbert Hunger, Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner, I, München, 1978, p. 160-161
Cf. The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus
|
Reference address : https://ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/basil-leo.asp?pg=3