9.Să nu ţii
prea mult la a trupului frumuseţe, doar cât o mână de
ţărână preţuieşte. Căci, în scurtă vreme,
trupul într-o mână de ţărână se preface. Nu te făli,
aşadar, cu întocmirea din naştere fără cusur a trupului
tău şi nu dispreţui cusururile altora. Să nu te laşi
de frumuseţe înrobit, nici de urâţenie scârbit. Ci la frumuseţea
sufletului caută şi iubeşte duhovniceşte sufletul.
Căci adevărată şi nemuritoare e numai iubirea care, o
dată ce s-a născut, nu se veştejeşte curând, ci cu vremea
tot mai mult sporeşte.
10.Ai primit de la Dumnezeu
împărăţie, păzeşte-o ca pe o sfântă vistierie.
Să nu te vădeşti paznic netrebnic al darului cu care dăruit
eşti. Să nu săvârşeşti nimic de nobleţe lipsit
şi nimic nevrednic de ea. Înălţat în dregătoria
împărăţiei ca peste toţi să domneşti,
înalţă-te prin vrednicie mai presus de aceia cărora domn le
eşti. Căci vrednicia bate dregătoria. Dacă, în puterea
dregătoriei, peste toţi domneşti, dar în vrednicie alţii te
întrec, eşti numai un părelnic împărat, de alţii
împărăţit cu adevărat. Să nu fii, aşadar, un
stăpân măsluit, lăsându-te de ceilalţi biruit, ci împărăţeşte
tu cu adevărat, biruindu-i pe toţi în vrednicie.