Capitolul 4

Despre aceea că asemenea învăţători ţin şi o anumită rânduială în sfintele lor şcoli. Şi, uneori, decenţii lor elevi îşi învaţă lecţiile, iar alteori învaţă de la ei evlavia, iar alteori, tăcând, se liniştesc spre a-şi odihni mintea.

Evlavioşii şi vrednicii învăţători, care ţin la bună starea elevilor lor, ţin şi o anumită rânduială în sfintele lor şcoli. Şi, dimineaţa, după ce se adună la şcolile lor copiii cei nevinovaţi şi serioşi, spre folosul şi totodată spre păzirea sănătăţii şi puterii sufletului şi trupului lor, ei îşi petrec cursul zilei după următorul program: o oră bună, sunt lăsaţi să-şi înveţe lecţiile; un sfert de oră ori cel mult jumătate de oră, ei citesc despre credinţa creştină din preafolositoarea şi pe deplin ortodoxa învăţătură creştinească a amintitului preaînvăţat în teologie Platon. Şi, din nou, o oră copiii îşi învaţă lecţiile; şi preţ de un sfert de oră, păstrând tăcerea, stau liniştiţi spre odihnirea şi învigorarea minţii lor. Şi iarăşi, preţ de o oră sunt lăsaţi să-şi înveţe lecţiile şi jumătate de oră, din nou sunt catehizaţi după aceeaşi carte. Şi iarăşi, vreme de o oră copiii îşi învaţă lecţiile şi un sfert de oră, stau liniştiţi în tăcere. Şi astfel, îşi petrec tot cursul zilei în chip frumos şi plăcut lui Dumnezeu.

Iar hotărâta catehizare se face în chipul următor. Fiecare învăţător, după ce şi-a pregătit cateheza, se aşează la catedra lui didascalică, iar apoi, luând un clopot mic, îl loveşte o dată sau de trei ori, ori face alt semn. Şi, după ce se aşterne liniştea, îndată monitorul spune cu voce răsunătoare: „Tăcere, linişte şi cea mai mare luare aminte!” Şi, în acelaşi timp, toţi copiii îşi fac semnul cinstitei cruci o dată, zicând : „Doamne Iisuse Crisoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!” şi „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, cel care aşa ai binevoit, slavă Ţie!”. Şi ţinându-şi mâinile încrucişate pe piept, toţi laolaltă cu luare aminte şi evlavie îşi aţintesc privirile către învăţător.

Atunci învăţătorul începe, în bună rânduială, să povestească minunile şi măreţele fapte ale Unuia şi singurului adevărat preaînalt Dumnezeu şi nemăsurata lui faţă de noi iubire de oameni şi iconomie ori, după caz, tema catehezei. Numai că, precum am spus, în bună rânduială şi cu vorbe simple şi, de cele mai multe ori, foarte scurte, înaintând până în clipa hotărâtă, iar când a sosit această clipă, încetează cateheza. Şi, pe loc, copiii îşi fac o dată semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, zicând „Doamne Iisuse Cristoase, ş.c.” şi „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, ş.c.”. Apoi, iarăşi, îşi învaţă lecţiile.

Previous Page / First / Next

Cf. The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Learned Freeware