Grigore din Moldova, Pedagogie Creştinească

Page 16

Capitolul 3

Despre aceea că sunt foarte de folos şi înfăţişarea modestă şi purtările cuviincioase şi că ele repede îl fac pe omul nostru lăuntric să propăşească şi să-i imite pe vestiţii sfinţi creştini de odinioară

 

           

Nu mă îndoiesc că învăţătorii evlavioşi şi vrednici vor introduce o anumită disciplină în şcolile lor, precum spuneam mai sus, pentru ca din aceasta să tragă folos nu numai copiii nevinovaţi dintr-însele, evlavioşii lor părinţi şi toţi creştinii; căci înşişi necredincioşii şi neevlavioşii care umblă în întuneric şi rătăcire[55], după ce vor vedea o atare seriozitate şi cuviinţă în şcoli, vor ajunge să admire şi să slăvească pe Dumnezeu, zicând vorba Apostolului : „cu adevărat, Dumnezeu este în voi”[56]. Pentru această disciplină pe care trebuie s-o introducă în şcolile lor, să aştepte fără nici o îndoială cea mai mare răsplată a sfintei lor osteneli în ziua cea mare <a Judecăţii> din partea lui Iisus, răsplătitorul facerilor de bine de obştesc folos ca acestea[57]. Iar această disciplină poate fi introdusă de ei (ca să fie deprinşi cu ea dragii lor copii duhovniceşti) în felul următor, adică:

Dimineaţa, cum vin copiii de la casele lor la şcoală, înainte să se apuce de orice altceva, trebuie să alerge de îndată, unul câte unul, la sfintele icoane ale lui Cristos, ale Născătoarei de Dumnezeu ori şi ale celorlalţi sfinţi. Şi, după ce fac trei metanii până la pământ, după sărutare, cu mâinile încrucişate pe piept şi cu ochii aţintiţi la icoane, trebuie să spună cu evlavie „Împărate ceresc ş.c.” şi „Născătoare de Dumnezeu Fecioară ş.c.”. Apoi, după ce fac trei închinăciuni până jos, fac totodată şi învăţătorilor lor o metanie până la pământ. Şi după ce le sărută mâinile, mai fac una. Apoi, se duc cu sfială la locurile hotărâte lor. Şi făcându-şi semnul crucii de trei ori, rostesc acea rugăciune scurtă şi mântuitoare, adică „Doamne Iisuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi” şi pe „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care aşa ai binevoit, slavă Ţie!”. După care, îşi citesc lecţiile, spunând o dată lecţia şi o dată amintita rugăciune, adică „Doamne Iisuse Cristoase ş.c.”

Iar când trebuie copiii să se ducă afară pentru nevoia lor, fac iarăşi trei metanii până la pământ la icoane şi, după ce sărută numai o singură icoană a lui Cristos sau, dacă se întâmplă, a Născătoarei de Dumnezeu, fac o metanie şi învăţătorilor lor, fără să le sărute mâinile. (Aici, îi rog călduros pe învăţătorii cei buni, să vegheze cu mare băgare de seamă şi grijă, ca numai câte un singur copil să meargă afară pentru nevoia lui şi nu câte doi, căci, de se-ntâmplă şi merg câte doi, urmează de aici multe şi ruşinoase neorânduieli, din pricina influenţei ucigătorului de oameni şi a ispititorului nostru vrăjmaş! Cine are urechi de auzit, să audă![58] De aceea, cum ziceam, să vegheze în toate asupra copiilor lor, pentru iubirea lui Dumnezeu, ca să nu găsească loc ispititorul şi ei să nu piardă răsplata multei lor osteneli!). Apoi, când revin de la nevoia lor, fac trei închinăciuni la icoane, fără să le sărute şi, aşa, ducându-se la locul lor, îşi mai fac încă o dată semnul cinstitei cruci, zicând şi „Doamne Iisuse Cristoase, ş.c.” şi „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, ş.c.” şi iarăşi, cum s-a spus mai sus, citesc o dată lecţia şi o dată pe „Doamne Iisuse Cristoase, ş.c.”. Astfel, nu numai împreună cu citirea lecţiilor, ci şi împreună cu celelalte fapte şi îndeletniciri ale lor, (pe cât le stă în putinţă), să rostească, într-un fel sau altul, această mântuitoare rugăciune. Căci nici nu poate să-şi închipuie cineva cât de mare folos trage neamul omenesc de la această rugăciune, aducătoare de tot darul dumnezeiesc. Şi nu numai asta, dar şi când vor să bea apă, din nou să-şi fac hotărâtele trei metanii până la pământ, iar după închinarea la sfintele icoane, trăgând o metanie învăţătorilor, fără să le sărute mâinile, îşi fac semnul crucii o dată, zicând şi „Doamne, binecuvântează”. Şi beau apă; iar după ce beau, fac iarăşi trei închinăciuni la icoane.

 

[55] Psalmul 81, 5       [56] 1 Corinteni, 14, 25       [57] Evrei 11, 6       [58] Matei 11, 15; 13, 9, 43; Marcu 4, 9, 23; 7, 16: Luca 8, 8; 14, 35: Apocalipsa 2, 7,11,17,29; 3, 6,13,22; 13, 9

Previous Page / First / Next

Cf.  The Virtue of a King - Deacon Agapetus to Justinian (Romanian translation)
The Virtue of a King - by Manuel II Palaeologus

Reference address : https://ellopos.net/elpenor/greek-texts/fathers/pedagogie-crestineasca.asp?pg=16